În Austria am stat exact 3 zile, am intrat vineri la prânz și am ieșit luni tot la prânz. De data asta nu vreau să fac un jurnal pe zile (cum am făcut în Franța) ar fi prea complicat, prefer să le împart în două articole, unul pentru Austria și unul pentru Italia. De ce? Pâi, fiind un road trip, am petrecut destul de mult timp pe drum, fiind zile în care practic nu aș avea mare lucru de povestit, cum ar fi ziua 4 în care dimineața ne-am plimbat în jurul unui lac iar apoi am plecat spre Italia.
În 72 de ore petrecute în Austria am apucat:
- să îmi fac o părere despre Viena;
- să vizitez Schonbrunn-ul;
- să mă plimb prin Salzburg;
- să servesc prânzul la cabana lui Hitler, Cuibul Vulturilor;
- să respir aerul curat din Salzkammergut;
- să văd Hallstatt-ul de la înălțime;
- să vizitez Salina din Hallstatt;
- să mă plimb pe lângă lacul Gosausee;
- să admir Castelul Hohenwerfen de la distanță.
Am mai precizat, în articolul anterior, că Austria nu mi-a trezit niciodată interesul, și că era oarecum codașă în lista mea cu locuri de văzut. Deasta mi-a fost și greu să fac un traseu express pentru că nu știam ce anume vreau să văd în țara asta. Ideea era să văd câte puțin din toate. Și monumente, și natură, și estul dar și vestul... ceva în genul ăsta.
Prima întâlnire cu Austria a fost în renumitul Parndorf. Nu pentru cumpărături ci pentru benzină, era cu aproape 20 de cenți mai ieftină decât în prima benzinărie unde băgasem de doar 10euro (ca urgență), și pentru o pauză la McDonalds. Apoi, ne-am dus direct la hotelul unde aveam cazarea în Viena, Hotelul Bosei din lanțul Austria Trend Hotels, unde la recepție am găsit o hartă turistică a Vienei în română :D . Hotelul Bosei este situat la periferia Vienei, însă la vreo 10 minute de mers pe jos este stația de metro Tschertteg pe unde trece linia U6. De aici am cumpărat câte un bilet pentru 24h, care costă 7,60 euro și este valabil pentru toate liniile. Era perfect pentru noi, exact 24 de ore aveam și nevoie.
Am luat U6, apoi U3 și am coborât la stația Stephansplatz pentru a vedea cel mai important edificiu religos din Viena, Stephansdom sau, în română, Catedrala Sf.Ștefan. O surpriză a fost să găsim catedrala înconjurată de trăsuri cu cai, fapt ce ii dădea un aer aparte. Eu am fost atât de impresionată de exterior încât am uitat complet să intru în interior. Altfel nu îmi pot explica ce s-a întâmplat. M-am lăsat dusă de val, de jur împrejur încât nu mi-am adus aminte să intru, și mi-am dat seama abia mult mai târziu și nu aveam timp să ne mai întoarcem. Din câte am înțeles, deci nu din experiență proprie, intrarea este gratuită, însă sunt anumite părți care se pot vizita doar contra cost, cum ar fi turnul sudic (343 trepte; 4,50euro), catacombele (5,50euro), trezoreria (5,50euro), clopotul Pummerin (cu liftul; 5,50euro), etc. Am tot încercat să fac o poză decentă în care să se vadă catedrala în întregime, dar am eșuat. Este imensă, iar spațiul ce o înconjoară este prea îngust.
În continuare, vroiam să vedem Palatul Hofburg din exterior, însă, uite ce se întâmplă când nu-mi fac temele de acasă. Sincer, abia dacă știam cum arată. Așa că am făcut ture în jurul Parlamentului și a Primăriei (Rathaus) și nu reușeam să dam de el. Până la urmă ne-am dat seama că dacă trecem prin parcul Volksgarten ajungem la Hofburg. Evrika!
Așadar până să ajungem la Hofburg, am admirat Clădirea Parlamentului, unde chiar aveau o sesiune foto o pereche de miri. Clădirea datează din anul 1883, iar din 1902 în fața ei s-a construit o fântână în mijlocul căreia se află o statuie de 5 metri care o reprezintă pe Atena, zeița înțelepciunii.
În fața Primăriei era amenajat un festival al filmului, acompaniat de o
mulțime de tarabe/rulote care serveau mâncare și băuturi.
Parlamentul
Primăria
În sfârșit am ajuns la Hofburg, reședința împărătească de iarnă. Inițial, aveam dubii dacă se merită sau nu să îl vizităm, însă din cauza timpului foarte redus, am ales să îl admirăm doar din exterior.
De altfel, palatul se poate vizita între orele 9-18, și există diferite tipuri de intrări:
- bilet intrare cu audioghid - 13euro;
- bilet intrare cu ghid - 16euro;
- bilet Sissi - 29euro (inlude Schonbrunn și Colecția Imperială de Mobilier).
Palatul nu m-a impresionat în mod deosebit, recunosc că este interesantă forma sa în semi-cerc. În apropiere se află Școala Spaniolă de Echitație, un alt obiectiv foarte vizitat. Am continuat să ne plimbăm pe străduțe, apoi am luat metroul U1 până pe insulele înconjurate de Dunăre, iar seara am petrecut-o în Prater.
Palatul Hofburg
Anul acesta parcul de distracții Prater împlinește 250 de ani de la inaugurare și se mândrește cu 4 milioane de vizitatori anual. Intrarea este gratuită, iar ulterior se plătește individual fiecare atracție în parte. Prețul acestora începe de la 1 euro până la 5 euro. Am văzut la biroul de informații (la intrare) că sunt un fel de carduri care nu mai rețin cât costă (poate 30-40euro) și includ accesul la o mulțime de atracții. Prin parc sunt o grămadă de tonomate cu băuturi sau gustări. Deasemenea restaurante, terase, fast-food-uri. Și bineînțeles toalete contra cost. Chiar la intrare în Prater am văzut o benzinărie mai ieftină decât în Pandorf. La stația de metro de lângă parc am văzut mai multe restaurante ieftine, și acum îmi pare rău că nu am mancat, dar eram sătui/obosiți, aveau meniu din 2 feluri la 5 euro, iar băutura se plătea separat. Cam asta a fost plimbarea prin Viena și cam ce am apucat să facem într-o dupămasă.
Prima zi plină în Austria suna cam așa: Schonbrunn dimineața și Salzburg seara. Mă bătea gândul să trecem și pe la Melk, dar nu am fi avut timp. Am preferat dacă tot plătim biletele piperate la Schonbrunn măcar să ne bucurăm de el.
Ne-am făcut check-out, și am lăsat mașina în continuare în parcarea gratuită a hotelului. Am luat metroul, pentru că încă erau valabile legitimațiile pentru 24 de ore, exact cum am spus a fost perfect pentru noi, și ne-am dus direct la Schonbrunn. Este stație de metro la 5 minute de palat, însă, la ieșire, în loc să o luăm la dreapta, am luat-o la stânga, ideea e că am deviat un pic și am făcut vreo 15 minute. Atâta bai să fie. Schonbrunn-ul chiar mi-am dorit să îl văd, mai mult decât plimbarea din Viena. Era un must pentru mine. Știam că nu ajunge nici la degetul mic al Versailles-ului, dar vroiam să văd cu ochii mei comoara Austriei. Am plătit 43,20euro pentru două bilete Classic Pass, și am început vizita la 10 și un sfert. Nu vreau să dezvolt mult pe tema asta, prefer să îi dedic un articol separat, însă am fost dezamăgită că nu am avut voie să facem poze în interior, aș fi vrut să rămân cu astfel de amintiri, că doar deaia am cumparat aparate foto... dar nah ce poți face, am încercat să fac măcar în parc dar fiindcă vremea nu era prea prielnică... știim cu toții ce se întâmplă. Oricum, am rămas mulțumită sau cu sufletul împăcat :D că am văzut Schonbrunn-ul.
Pe la două am plecat din Viena cu destinația Salzburg. Cum aveam cazare la câțiva kilometri sud de Salzburg, am zis mai bine să profităm cât e lumină și să vizităm Salzburgul, iar apoi să mergem la hotel. Cu mici peripeții, a ieșit bine.
Salzburg este al patrulea oraș ca mărime din Austria și este străbătut de râul Salzach. Din punct de vedere turistic se poate organiza în trei sectoare:
- Orașul Vechi sau Centrul Istoric, pe malul stâng al râului Salzach, declarat Patrimoniu al Umanității de Unesco, cu principalele obiective: casa natală a lui Mozart, Abația Sf. Petru, Catedrala Salzburg;
- Orașul Nou, pe malul drept al râului Salzach, cu obiectivele: Palatul Mirabell, Reședința lui Mozart;
- Fortăreața Hohensalzburg
La doar 4km sud de Salzburg este situat Palatul Hellbrun, reședința de vară a arhiepiscopului Marcus Sitticus.
Salzburgul pentru mine a fost cireașa de pe tortul Austriei ! M-am
simțit fantastic. A ieșit și soarele la propriu. Este un orășel superb.
Când am făcut itinerariul l-am ales ca fiind
orașul mare din vestul
Austriei și nu apucasem să mă interesez prea mult ce se poate vizita sau
să văd o mulțime de poze cu el. Adevărul este că acum, povestind pe blog, aflu mai multe despre ce aș fi putut vedea în Salzburg. Ținând cont că am petrecut doar câteva ore, minuni oricum nu am fi putut face.
Venind din Viena, am mers cu mașina direct în centru, pe partea stângă, undeva pe Strubergasse, sau pe o altă stradă perpendicular pe splaiul Franz-Josef-Kai și am parcat gratis. Era sâmbătă, iar în weekend se plătește doar până la 4 dupămasa. Noroc pe noi. Ne-am îndreptat spre podul cu lacăte (Makarsteg) și am trecut spre partea cealaltă, Orașul Nou. Aici am admirat Reședința Mozart, crezând că este casa natală.
Vreau să clarific o confuzie de-a mea, în Salzburg există două case ale lui Mozart, ambele deschise publicului: Casa natală (Geburtshaus, pe strada Getreidegasse,nr.9, în Orașul Vechi) și Reședința Mozart (Wohnhaus, casa în care s-a mutat familia ulterior, în Orașul Nou). Eu asta nu am știut, și practic mi-am făcut poze cu reședința crezând că e casa natală. Ce dezamăgire... iar acum uitându-mă la poze îmi dau seama că am petrecut destul timp pe o bancă chiar în fața casei natale, fără să știm. Din câte am înțeles, biletul de intrare la oricare din aceste două case memoriale este de 10euro/pers, iar pentru 17 euro poți cumpăra un bilet combinat.
Reședința Mozart
Plimbându-ne pe străzi, Salzburg nu-mi dădea impresia de a fi un oraș împânzit de turiști. Era destul de aerisit, cel puțin sâmbătă dupămasa. Magazinele erau într-adevăr închise, cu greu am găsit un loc de unde să cumpărăm un suvenir, însă restaurantele și terasele îmbiau atât localnicii cât și turiștii. Am ajuns pe strada Rainerstrasse, aici am găsit punctul de vânzare a biletelor pentru autobuzul turistic Hop-on Hop-off, care era deja închis, însă am luat o hartă turistică cu traseele pe care le făcea autobuzul, pentru a ne orienta puțin prin Salzburg. Tot aici este și toaleta publică, care spre surprinderea mea, era gratuită. Pe această stradă se află Palatul Mirabell, ale cărui grădini le-am vizitat, accesul fiind liber, iar apoi am trecut podul Staatsbrucke pentru a vizita Orașul Vechi și a căuta ceva de mâncare. Din pură coincidență, am ajuns chiar pe strada Getreidegasse, lângă clădirea unde se află apartamentul în care a copilărit Mozart, am găsit un restaurant, care vindea și senviciuri. Mie mi s-a făcut poftă de unul cu pește, nici în ziua de azi nu știu ce pește era (în niciun caz din conservă) dar a fost bun și a costat sub 4 euro. Ce să mai spun, nu am poze cu casa natală a lui Mozart dar măcar am poze cu cea de lângă.
Grădinile Mirabell
Mai departe, am dat de un chioșc care vindea crenvuști sau mai de grabă tot felul de wursti, la prețuri economice. Noi am ales meniul Debreziner cu 3,30euro.
Pe la 9 seara noi încă ne plimbam prin Orașul Vechi, Mozart-platz, apoi Catedrala, și cumva am ajuns în cimitirul Mănăstirii Sf.Petru. A fost interesantă plimbarea asta pentru mine, eu în general pun accent pe vizitarea obiectivelor în sine, și mai puțin pe plimbări relaxante. Însă de data asta din motive variate (buget, timp, organizare last-minute) chiar nu am vizitat nici un obiectiv contra-cost.
Pe viitor, dacă revin la Salzburg aș vrea să vizitez Fortăreața Hohensalzburg și cele două case memoriale ale lui Mozart.
Pentru noaptea asta, a doua petrecută în Austria, aveam rezervare (plătită) la hotelul 7 Days Premium Hotel Puch-Urstein, situat la vreo 15 minute cu mașina din Salzburg. În general verific foarte bine detaliile legate de cazare, dar de data asta cum am organizat tot în grabă... mi-a scăpat faptul că recepția este deschisă doar până la 10 seara, noi ajungând pe la 10 și un sfert. Am avut mare noroc, chiar când intram, recepționera ieșea, ne-a spus că recepția este închisă dar pentru cei care întârzie se lasă în hol plicul cu cartela de acces, parola wifi iar chec-in-ul propriu-zis se face a doua zi (practic la check-out). Bănuiesc că se procedează așa doar cu cei care au achitat în avans cazarea și într-adevăr nu eram singurii, am văzut mai multe plicuri acolo. Recunosc, că pe moment mă panicasem însă totul a ieșit bine.
A treia zi în Austria trebuia să fie dedicată naturii și a peisajelor: Cuibul Vulturilor și Hallstatt. Din păcate toată noaptea plouase, iar dimineața când ne trezisem era înnorat, gri și ploua mărunt. Am mai lălăit-o prin camera, și până la urmă nu aveam încotro și trebuia să ne ținem de plan. Ne-am îmbracat bine, am pregătit umbrela și am plecat spre Berchtesgaden (Germania), la vreo 25km de Salzburg. Nu știam exact cum se ajunge la Cuibul Vulturilor, m-am interesat prea puțin pe forumuri și bloguri. Știam doar că cuvântul cheie trebuie să fie Obersalzberg, așa că am setat pe GPS destinația Dokumentation Obersalzberg și am avut noroc. Am ajuns într-o parcare cu plată (3euro/zi), iar urcând niște trepte am dat de un fel de muzeu care era defapt acest Dokumentation Obersalzberg. La intrare am întrebat de unde se cumpără biletele pentru Cuibul Vulturilor (în engleză). Defapt era destul de simplu, văzusem apoi o pancartă cu Tickets for Eagle's Nest . A trebuit să mai urcăm niște trepte apoi să trecem pe lângă un restaurant, iar niște trepte ... și am ajuns în parcarea de autobuze. Între timp ploaia se mai potolise, dar era multă ceață și foarte frig. Cabana se poate vizita gratuit, însă biletul de autobuz costă 16euro/pers/dus-întors. Nu vreau să povestesc acum prea multe despre cabana lui Hitler, prefer să îi acord un articol separat. Însă, ca impresie generală, mi-a plăcut dar nu recomand vizitarea acesteia în condiții de ploaie+ceață, își pierde tot farmecul, și nu merită atâția bani. După ce am mancat prânzul (destul de devreme), am coborât cu autobuzul în parcare, și am plecat spre Hallstatt.
Din Berchtesgadenpână la Hallstatt sunt aproximativ 80km. Mi-a plăcut mult drumul înspre Hallstatt și mai ales când am ajuns la lac. Peisajele sunt superbe chiar și cu vremea ploioasă. Nu știu dacă se poate parca gratis, însă noi cu greu am găsit loc de parcare într-una din parcările cu plată. Nu am găsit bonul dar mi se pare că pentru vreo 5 ore am plătit vreo 8 euro, dacă nu mă înșel.
De la parcare, am mers direct la mina de sare, considerată a fi cea mai veche din lume (7000 de ani).
Pe timpul verii, programul de funcționare a funicularului este 9-18, însă urcarea pentru ultimul tur ghidat în mină este la 16. Biletul costă 30euro/pers și include funicularul (dus-întors). Noi la 3 și un sfert eram deja în funicular. Dacă jos peisajele erau superbe, de sus nu mai am cuvinte. În broșură, turul se estimează a fi de 90 de minute, însă mie mi s-a părut mai scurt. A fost o experiență interesantă, oarecum scumpă, însă a meritat. Totuși, din punctul meu de vedere, faptul că este extrem de amenajată turistic o face să își piardă din farmecul inițial al unei mine. Eu mă așteptam să am senzații de a fi în filme de groază, de genul The Descent. La ieșire din mină, am admirat peisajele, și am apucat să facem poze făro grabă. Am vrut să gustăm ceva la restaurantul care se află sus, mai ales pentru a savura panorama, însă era deja închis, apoi ne-am dat seama că dacă mai zăbovim mult poate rămânem fără funicular.
Cred că din toată Austria cel mai mult mi-a plăcut în Hallstatt. Acest sătuleț mi-a dat o stare de bine pe care nu o pot explica. Ne-am plimbat mai întâi pe lângă lac, apoi pe străduțele înguste. Multe dintre magazine erau deja închise, însă restaurantele și fast-food-urile erau deschise. Am văzut mulți turiști asiatici care cumpărau mâncare la pachet (Take Away) cum ar fi pui la rotisor sau pizza.
De data asta mi-am adus aminte că cazarea se face până la 9 seara, așa că pe la 7 jumate am plecat din Hallstatt cu destinația Gosau. Chiar și așa seara nu a trecut fără peripeții ! Știam că pensiunea se numește Gamsjager. Ce nu știam era că numai în Gosau sunt vreo 40 de gamsjager. Pe scurt, ne-am dus la primul gamsjager pe care l-am găsit pe drumul principal, și am insistat că avem o cameră rezervată. Ce rușine ! Gazdele, doi pensionari la vreo 60-70 de ani, au încercat să ne ajute să găsim pensiunea noastră, ne-au dat o hartă cu Gosau, ne-au explicat cum să ajungem. GPS-ul pur și simplu nu găsea adresa. După ce am dat o oră ture prin sat, am sunat la pensiune, și recepționerul ne-a îndrumat cum să ajungem. Ufff în cele din urmă am ajuns. Dacă aș fi organizat călătoria din timp așa ceva nu s-ar fi întâmplat.
Am ajuns și la ultima zi în Austria. Pe azi nu aveam planuri mari. Aveam un singur țel: să ajungem în Italia. După ce am părăsit pensiunea, ne-am dus până la lacul Gosausee, era prea aproape să nu-l vedem. În apropiere de el este amenajată o parcare gratuită. Iar de la lac, se poate lua telecabina care urcă pe muntele Dachstein, și de unde se pot face drumeții vara și ski iarna.
Traseul spre Veneția era: Gosau-A10-Werfen-Flachau-Villach-Udine-Veneția. Pe drum ne-am oprit în Werfen și am fi putut să vizităm Hohenwerfen însă prețul pe de-o parte (15,50euro cu lift) și drumul lung ce ne aștepta ne-a făcut să renunțăm la idee.
Știam că în Austria se plătește vinietă (8euro/10zile), dar nu știam că pe lângă asta mai există și taxe suplimentare. O astfel de taxă suplimentară a trebuit să plătim undeva înainte de Villach, nu îmi aduc aminte exact cât a fost, cred că în jur de 10 euro, dar s-ar putea să mă înșel.
