Mi-am dorit să văd Veneția de când mă știu, nu știu dacă peste sau la egalitate cu Parisul, dar de când am înțeles noțiunea de a călătorii am știu că vreau să ajung aici. Au urmat filmele, romanele, documentarele etc. Ideea în sine de un oraș construit pe apă, canale pe post de străzi, bănuiesc că trezește curiozitatea oricăruia. Vara aceasta, nici nu mă gândeam că o să vizitez Veneția, nu spun asta nici în sens rău nici în sens bun, pur și simplu aveam alte idei de vacanțe. Știam că este total nerecomandat vizitarea Veneției vara... dar uneori nu ai de ales. Problema cea mai mare era organizarea unei vacanțe în plin sezon (sfârșitul lui iulie) cu doar câteva zile înainte. Fiind cu mașina era clar că vom alege un hotel pe partea continentală (Mestre sau Marghera), asftel am ajuns să ne cazăm 5 nopți la Hotelul Colombo, o alegere neinspirată despre care voi povesti într-un articol separat. Partea bună era locația acestuia, la 5 minute de stația de tren Veneția-Mestre și parcare gratis. Deși stăteam 5 nopți, aveam la dispoziție doar 4 zile pline pentru a vizita un oraș atât de faimos, dar fără a avea nici un itinerariu prestabilit. În continuare voi dezvolta câteva aspecte generale, și experiențe noastră referitor la acestea.
Veneția este împărțită în 6 cartiere numite sestieri: Santa
Croce, San Polo, Dorsoduro, Cannaregio, San Marco și Castello, unele mai
turistice iar altele mai puțin turistice, iar pe lângă acestea mai sunt
câteva insule care în timp au dobândit importanță turistică, cele mai
vizitate fiind bineînțeles Murano și Burano, dar și Lido di Venezia
(pentru plajă), Giudecca, San Giorgio Maggiore, San Michele (cimitirul)
și Torcello.
Noi am apucat să colindăm pe jos o bună parte din
Santa Croce, San Polo și San Marco, o mică parte din Cannaregio, o și
mai mică parte din Dorsoduro, plus cu vaporettto la Murano, Burano și
Lido di Venezia.
Transportul în Veneția
În fiecare dimineață luam trenul spre Veneția, un bilet costă 1,25euro/pers, deci pentru două persoane pe zi cheltuiam 5 euro. Din Veneția-Mestre până în Santa Lucia (stația din Veneția, capăt de linie) sunt exact două stații, care se parcurg foarte ușor mai ales într-un tren comod, curat și cu aer-condiționat. Biletele le cumpăram de la automate (tonomate) iar înainte de a urca în tren le validam la niște aparate (bănuiesc că validatoare se numesc). O singură dată am avut parte de vizita unui controlor.
Știam de faimoasele vaporetti, și știam și prețul acestora, până la urmă am hotărât să ne luăm legitimație pe 2 zile (30euro/pers) în a doua și a treia zi (din patru). Astfel, prima zi am preferat să mergem pe jos, în recunoaștere ca să zic așa, iar în ultima zi am ales să mergem la plajă în Lido di Jesolo.
În funcție de situația fiecăruia, se pot achiziționa diferite bilete/legitimații:
- bilet normal (75minute) - 7,50euro;
- legitimație 1 zi - 20euro;
- legitimație 2 zile - 30euro;
- legitimație 3 zile - 40euro;
- legitimație 7 zile - 60euro;
Legitimațiile includ vaporetto și autobuzul, și sunt calculate pe zile calendaristice, nu pe ore. Acestea se pot cumpăra din mai multe locuri, noi am cumpărat de la o agenție imediat cum ieși din gară în partea stângă se vede un fel de chioșc, bănuiesc că este agenție de turism, ulterior am văzut că se vând și în stațiile de vaporetto (nu știu dacă în toate).
Bineînțeles mai există și celebrele gondole, care sunt mai de grabă o experiență inedită decât un mijloc de transport, însă jumătate de oră costa 80-90 de euro, deci am lăsat-o baltă.
În general, am citit lucruri pozitive despre vaporetto, fiind considerat cel mai bun mijloc de transport în Veneția. Într-adevăr sunt locuri unde altfel nu poți ajunge, cum ar fi pe insule (Murano, Burano) însă pe canalele din Veneția, vaporetti circulă foarte greoi, mă refer la faptul că merg încet, majoritatea rutelor au multe stații, în general sunt foarte aglomerate, fac mult zgomot etc. Personal consider că Veneția se poate vedea și la pas, dacă condiția fizică permite, însă totuși merită un tur cu vaporetto pe Canal Grande, dimineața sau seara (vara), dacă prinzi loc pe scaun în exterior. În prima zi am fost chiar surpinsă cât de mult am reușit să parcurgem pe jos fără să ne dăm seama.
Biletele de tren
Moment de odihnă pe vaporetto
Orientarea în Veneția
Evident că este foarte ușor să te pierzi în Veneția chiar și cu o hartă în mână, însă dacă ai grupate principalele pbiective pe care vrei să le vizitezi, te poți ghida după indicatoare, acestea se află pe aproape toate colțurile de clădiri. Eu mă bazam pe experiența din alte locuri vizitate (Franța, Spania Austria) și eram convinsă că voi găsi ușor hărți gratuite, pliante, broșuri etc., și că astfel îmi voi creea un itinerariu din mers. Ceea ce nu s-a întâmplat deloc ! Probabil Veneția este mult prea cunoscută ca să mai fie nevoie de promovare. Pe tot parcursul vizitei, nu am primit absolut nici o informație legat despre ce poți vizita în Veneția, nici măcar broșuri cu informații la obiectivele plătite (cum ar fi Palatul Dogilor). La un moment dat, din disperare am intrat într-un hotel ca să întrebăm de hartă cu obiectivele și ni s-a spus că sunt doar pentru clienți. Bineînțeles am intrat și la Biroul de Turism, și aveau hărți, dar contra cost (3euro). Când am cumpărat legitimațiile pentru vaporetto eram convinsă că vom primi măcar o hartă cu rutele, dar nu ... hărțile erau expuse doar în stații. Până la urmă am fost nevoiți să cumpărăm o hartă dintr-un magazin de suveniruri cu 2,50euro, ulterior am văzut și mai ieftine la un euro și ceva parcă. Revin la ideea inițială, este bine de făcut un plan, grupate obiectivele și cunoscând reperele principale, te poți orienta cât de cât.
Toaletele publice în Veneția
Asta a fost o problemă continuă. Fiind vară, ai nevoie de mai multe lichide, iar apoi de toalete. Majoritatea sunt cu plată, cu bariere electronice și scumpe. Am văzut dacă nu mă înșel chiar în stația de tren Santa Lucia tarife de 1,5euro. Absurd. Noi am profitat de localurile unde serveam ceva, cel puțin la care am fost noi era gratuit pentru clienți și la obiectivele turistice (Palatul Dogilor). La McDonalds primeai un cod de acces pe bon. În cele din urmă ne-am dat seama că există toalete gratuite și pe vaporetto, însă eu le consider mai de grabă de evitat dacă se poate.
Coperto în Veneția
Ăsta este un aspect care mă îngrijora, în general nu îmi plac taxele ascunse. Pentru cei care nu știu, coperto este o taxă suplimentară aplicată în restaurante/cafenele în Veneția cel puțin, nu știu dacă și în restul Italiei, care reprezintă plata serviciului (faptul că ești servit la masă, că folosești vesela etc.). Această taxă poate varia considerabil în funcție de local (economic sau de lux). În ziua de azi, Veneția nu mai este o locație exclusivistă vizitată doar de persoane înstărite, ba din contră tot mai mulți oameni de rând ajung aici, și asta se observă și la oferta restaurantelor. Străzile sunt pline de locații take away (o felie de pizza la 2,50 euro) unde bineînțeles nu se percepe acest coperto, dar mai sunt și multe restaurante unde au afișată o pancartă cu NO COPERTO. Într-un singur loc am plătit coperto, la micul dejun 1euro pt două persoane, iar la cină 2 euro pt două persoane. Dah, în ditamai Veneția am mâncat de două ori la același restaurant.
Cumpărături în Veneția
Având un buget relativ redus, deseori am apelat la supermarketuri pentru a ne potoli setea sau foamea, fiind iulie în special setea. Prețurile sunt un pic mai ridicate decât în supermarketurile de pe continent, dar totuși acceptabile. Există o grămadă de mini-supermarketuri sau magazine, însă noi deseori am cumpărat de la Coop, acesta este un lanț de supermarketuri răspândite în toată Veneția. Aici o apă rece (0,5L) costa 60 de cenți. Mai ieftin am găsit doar în Burano la un magazin cu 50 cenți.
Suvenirurile sunt peste tot la diferite prețuri. Important este să negociezi, dacă îți stă în caracter. În general, față de alte locuri, spre exemplu Austria, în Veneția mi s-au părut foarte ieftine suvenirurile, găsești magneți de la 60 de cenți în magazine stil bazar (vânzători din Bangladesh), măști de la 8 euro, bineînțeles contrafăcute, din alt material decât cele originale (made in Italy), căni, eventaie, de toate. Cele mai ieftine magazine cu seveniruri le-am văzut în Santa Croce și San Polo, iar cele mai scumpe în Piazza San Marco.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu