Cazare în Austria: De la extaz la agonie

A fost o adevarată provocare să găsesc cazare în Austria de pe o zi pe alta în luna iulie.

Am stat vreo 4-5 ore pe booking și alte site-uri căutând cu disperare cazare economică. Nu știu dacă Austria este în general o țară scumpă, sau am avut eu ghinion organizând tot pe ultima sută de metri. Anul trecut înainte de călătoria în Franța citeam pe forumuri cât de scumpă e cazarea, și totuși eu găsisem hotel la 47 euro în Coasta de Azur, și am avut și înnoptări la 40 de euro. Făcând un circuit era clar că fiecare noapte (din cele trei) avea să fie petrecută într-un hotel diferit. Ca deobicei aveam două cerințe stricte: baie privată și parcare gratis, iar în ceea ce privea Viena, să aibe în apropiere o stație de metro. Cel mai simplu a fost cu Viena, o grămadă de hoteluri disponibile la prețuri acceptabile, multe dintre ele în zona centrală, însă fără parcare. Nici o problemă, mergând spre periferie, sunt multe hoteluri care oferă parcare gratis și care se află lângă o stație de metro sau autobuz. Am ales Hotelul Bosei fiindcă mi se părea că oferă un raport calitate-preț foarte bun. Am citit câteva review-uri pe trip-advisor, comentarii pe booking, site-ul hotelului, și imediat am făcut rezervarea.

Cu Salzburg-ul, însă, am avut mari bătăi de cap. În oraș era totul foarte scump, de la 100euro în sus, doar cazare, fără mâncare. Iar în apropiere la fel totul de la 75euro. Atât ar fi costat hotelul 7 Days Premium pe booking. Apoi mi-am adus aminte de venere.com și am găsit acolo același hotel la 65euro cu diferența că trebuia achitat pe loc. Neavând încotro, ceasul ticăia și oricum totul era scump, am făcut rezervarea. Bun, mai rămânea ultima noapte în Austria, care vroiam să fie în apropiere de Hallstatt. Aici găsisem diferite variante, prin zonă, una dintre care mi-a atras atenția era o cameră la privați la vreo 30 de euro, pe care eram gata să o rezerv, când uitându-mă în jos am văzut că mai era o taxă de curățenie de 30 de euro, deci ajungeam la 60 euro pe noapte. Huh, bine că am văzut la timp. Apoi erau mai multe pensiuni ... până la urmă am ales una dintre ele, Gamsjager, în Gosau, la prețul de 54 euro + taxa municipală de vreo 3  euro.

Rezultatul final a fost următorul:

prima noapte - Hotelul Bosei (în Viena), 54 euro

a doua noapte - 7 Days Premium Hotel Puch-Urstein (în Puch, lângă Salzburg), 65 euro

a treia noapte - Gamsjager (în Gosau), 54 euro + taxă municipală

Hotelul Bosei **** aparține lanțului Austria Trend și a fost cea mai bună cazare pe care am avut-o vreodată. Am mai stat la hoteluri de patru stele, care într-adevăr erau poate mai moderne, dar acesta a fost hotelul cu cele mai multe detalii. Hotelul are un total de 195 de camere și se află în partea sudică a Vienei, lângă un teren de golf, pe care am avut plăcerea să-l vedem chiar din cameră, iar la doar 10 minute pe jos se află stația de metro Tscherttegassede de unde practic poți ajunge oriunde în Viena. Este și o stație de tramvai la 500 de metri de hotel, dar noi deobicei preferăm metroul.

După cum am spus, am plătit 54 euro la rezervare, și deși pe booking scria că se mai percepe taxa municipală, la hotel nu ne-au mai taxat.

Stilul mi s-a părut tradițional, genul vechi al hotelurilor de lux. Ambientul era unul liniștit, cordial; camera curată, spațioasă, practică, patul extrem de comod, pilotele, pernele, wifi foarte bun ... n-am cuvinte. Sincer, a doua zi cu greu am ieșit din pat. În baie era plin de lucrușoare de unică folosință: cele normale precum gel de duș, cremă de corp, piaptăn etc. + cele mai rare, precum pasta de dinți, periuță de dinți, dar la chit de ras (bic+pastă), pilă de unghii, tampoane demachiante, bețigașe de urechi ... wow chiar nu mă așteptam, știu că sunt mărunțișuri dar nu am mai văzut atâtea detalii până acum. În plus, în cameră au lăsat o napolitană renumită în Austria (sau doar Viena) și bomboane. Am numai cuvinte de laudă pentru Hotelul Bosei, deci îl recomand total, cel puțin pentru prețul pe care l-am plătit noi.

7 Days Premium Hotel Puch-Urstein se află în Puch bei Hallein, la sud de Salzburg. Din Salzburg până la hotel nu am făcut mai mult de 15 minute. Oferă parcare gratis (important pentru cei cu mașina) și wifi bun. Hotelul face parte din lanțul hotelier economic 7 Days Premium care este similar Ibisului. Recepția funcționează până la 10 seara, o să țin minte toată viața, dar se pare că pentru cei care întârzie se lasă în hol plicul cu cartela de acces. Camera suficient de mare, curată, patul comod, baia este oarecum incomodă, când faci duș se cam udă tot.

Gamsjager, în Gosau, a fost cu adevarat o experiență interesantă, ca să folosesc un termen plăcut. Dacă ar trebui să îi fac o caracterizare într-o singură propoziție aș spune că este o pensiune greu de găsit! Am povestit pățania în articolul precedent (72 de ore în Austria) așa că n-are rost să mă repet. Ideea e că Gosau este împărțit în 3 zone: Vordertal, Mittertal și Hintertal. Nu știu germană, dar mi s-a explicat ca și cum ar fi Gosaul de Sus, Gosaul din Mijloc și Gosaul de Jos, sau ceva similar. Eh, Gamsjagerul nostru se afla în Hintertal, în poza cu harta în cercul de jos. 

O să încep cu concluzia: Nu recomand pensiunea Gamsjager decât dacă n-ai încotro. După stresul cu găsitul locației, am trecut cu vederea peste multe aspecte. Nu îmi aduc aminte dacă am mai stat vreodată într-un loc atât de murdar vreodată. Probabil se poate și mai rău, dar pentru noi a fost o noutate.

Gamsjager, este o pensiune situată pe strada Madlgasse nr.1(în Hintertal), are 15 camere și este listată pe booking doar în afara sezonului de ski. De la recepționer am aflat că pe timpul iernii pensiunea lucrează exclusiv cu o agenție de turism din Ungaria și închiriază camere doar maghiarilor veniți pentru ski. Bănuiesc că în timpul sezonului de ski au staff-ul complet și se ocupă de curățenie și servicii. Când am fost noi, de pensiune se ocupau doi băieți tineri, eu aș zice până în 25 de ani, maghiari și ei, însă cel puțin cel care s-a ocupat de noi vorbea destul de bine engleză. Sistemul de check-in este unul foarte simplu, manual în scris. Plata se face doar cash, și de data asta am plătit și taxa municipală. La parter este un bar, unde, după ce ne-am lăsat bagajele în cameră, am băut 3 beri (2euro/bucata), iar recepționerul ne-a oferit să fumăm narghilea ... pe care am refuzat-o ... însă el a fumat. Interesantă primire a oaspeților aș spune. În timp ce stăteam la bar, au venit un cuplu, bănuiesc că erau nemți, care aveau rezervată o cameră, au urcat să vadă camera și au refuzat să rămână. Probabil nici la ei nu era curat.

Camera noastră era la etajul I pe colț. Avea 3 paturi, o masă cu scaune în mijloc, balcon pe care nu se putea ieși din cameră pentru că nu știu din ce motiv ușa era scoasă din funcțiune (bătută în cuie), însă pe hol era o ușă funcționabilă. Camera era acceptabilă, însă baia categoric nu. Nu erau prosoape, lumina foarte slabă și tot se vedea păr peste tot, pastă de dinți, etc. cred că n-a fost curățată camera din iarnă. La cât de obosiți eram, deși nu ne stă în fire, am lasat-o baltă. Nu aveam chef nici să ne certăm, mai ales că recepționerul a fost de treabă, și nici să căutăm noaptea altă cazare.

Partea bună este priveliștea care este superbă, defapt zona este superbă. Aveam de gând dimineața să-mi iau o cafea, și să mă bucur de verdeața din jur, dar barul/recepția era închis. La check-out, n-am găsit pe nimeni la recepție (probabil narghileaua și-a făcut efectul) și oarecum îngrijorați am lăsat cheia pe bar, dar până la urmă nu s-a întâmplat nimic.

 Vedere de pe balcon

 Balconul