Cabana lui Hitler - Cuibul Vulturilor (Kehlsteinhaus)

Am apucat să scriu titlul acestui articol și am ajuns să văd 3 documentare despre Hitler. Iar apoi mă mir de ce durează atât de mult să scriu câteva pagini cu impresii despre locurile pe care le-am vizitat.

Cuibul Vulturilor, căci așa se numește cabana, este un  cadou dăruit lui Hitler cu ocazia aniversării de 50 de ani, de către statul nazist. Aceasta a fost construită între anii 1937-1938 pe vârful Kehlstein la o altitudine de 1834m. Astăzi, atrage turiști prin priveliștea pe care o oferă și prin faptul că este una dintre puținele construcții din epoca nazistă care nu au fost distruse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, sau ulterior acestuia. Cuibul Vulturilor a fost construită cu funcția de Ceainărie, pentru a impresiona invitații. Cabana avea să fie folosită doar în timpul zilei, deci nu au fost amenajate dormitoare. Deși a fost construită pentru Hitler, acestuia nu îi plăcea să urce la Kehlsteinhaus, și prefera să stea în Berghof. Locația a fost însă plăcută de Eva Braun, care mergea de câte ori avea ocazia, aici luând loc și recepția căsătoriei surorii Evei Braun.

Obersalzberg este un mic sat de munte, cunoscut turistic încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar din 1922 devine locul de vacanța a lui Hitler. Inițial, Hitler se caza la Pensiunea Moritz, însă câțiva ani mai târziu aceasta a fost vândută, iar Hitler nu îi simpatiza pe noii proprietari. În 1933, Hitler cumpără o proprietate, pe care anterior doar o închiria, Casa Wachenfeld, iar în următorii 3 ani cu banii pe care câștigat publicând Mein Kempf o tranformă în Berghof. Treptat a alungat locuitorii din zona, și astfel resortul și-a căpătat denumirea de Fuhrersperrgebiet, adică zona interzisă a fuhrer-ului. Aici s-au luat multe dintre decizile politice din al Doilea Război Mondial.

Această excursie reprezintă pentru mine un prim contact cu Germania. Cuibul Vulturilor este la îndemâna oricărui turist care vizitează Salzburgul, fie cu mașina proprie sau într-o excursie organizată (Panorama Tours din Salzburg). Din Salzburg până în Berchtesgaden sunt aproximativ 25km care se parcurg destul de ușor iar pe drum se pot admira peisajele. În apropiere de Berchtesgaden am selectat pe GPS destinația Dokumentation Obersalzberg și am ajuns exact unde trebuie. Locația defapt poartă numele de Hintereck, inițial aici aflându-se doar terminalul autobuzului. Aici există 2 sau 3 parcări cu plată, tariful fiind 3 euro/zi. Din parcare, urcând niște scări pe partea stângă se vede muzeul Dokumentation Obersalzberg, pe care nu l-am vizitat din lipsă de timp, biletul costă 3 euro. Iar pe partea dreaptă, se vede un semn pe care pune Tickets Kehlsteinhaus. Spre casa de bilete trecem pe lângă un restaurant la care nu am mâncat, Berggasthof Obersalzberg, însă am tras cu ochiul la prețuri și erau destul de bunicele, spre exemplu un goulash costa 4 euro și ceva, iar noi la restaurantul cabanei am dat 8 euro. Trecând de restaurant, apoi un magazin de suveniruri, și o altă parcare, coborâm niște trepte și ajungem la casa de bilete. Tot aici sunt alte magazine de suveniruri dar și toalete gratuite. 

 

Drumul spre Cuibului Vulturilor a fost construit în 13 luni iar din 1952 este închis publicului și în același timp este pus în funcțiune un autobuz de munte special. Accesul la cabana Cuibul Vulturilot este gratuit, însă autobuzul costă 16,10 euro/adult/dus-întors. Pe bilet este specificată ora și numărul autobuzului, în cazul nostru plecarea era la 10 și 10 cu aubobuzul 1. Drumul parcurs cu autobuzul are o lungime de 6,5km și cuprinde o diferență de altitudine de 700m, durează vreo 15 minute și cu multe curbe. Când se ajunge sus, trebuie mers la casa de bilete de acolo și rezervată ora de întoarcere. Nu știu dacă în zilele cu vreme bună te lasă să alegi când vrei tu, nouă în schimb ne-au oferite două variante: 12:20 (parcă) și 12:40. Am ales cea din urmă, stresați că nu vom avea timp suficient. În continuare am trecut printr-un tunel care ducea la liftul cu care se urcă la cabană. Tunelul are o lungime de 126m iar liftul urcă 124m. La intrarea în lift se face o mică coadă, însă se avansează destul de repede. Liftul este condus de un angajat, iar în interiorul acestuia este interzis fotografiatul. Din lift se iasă direct în cabană. În interiorul cabanei nu sunt multe de văzut, este amenajat un restaurant în cele două săli mari, sunt toalete gratuite, într-un colț din restaurant se vând suveniruri, iar pe un coridor este amenajată o mică expoziție despre construcția cabanei. Toate explicațiile sunt doar în germană, deci nu am înțeles nimic. În exterior este o terasă unde se poate servi masa în condiții de vreme bună și un chioșc cu de toate, de la suveniruri la băuturi calde. Deși pentru august am fost destul de bine îmbrăcați, am îndurat un frig de nu îmi venea să cred, de la chioșc ne-am luat o ciocolată caldă (2euro) ca să ne mai înzălzim în timp ce ne plimbam pe cărările din jur. Plimbarea nu a durat mult, fiind ceață oricum nu se vedea nimic. În general nu sunt împătimită de luatul mesei la restaurante, părerea mea e că cel mai bine gătesc eu, dar îmi place să servesc ceva, fie și o cafea, în locuri inedite, interesante sau cu priveliște fantastică, chiar dacă prețurile sunt excesive. Dacă mai punem la socoteală și frigul de afară, și că mai aveam prea mult timp de petrecut la cabană... nu ne mai rămânea altceva de făcut decât să ne așezăm la restaurant. Nu mi s-a părut nimic mai interesant decât să iau masa în cabana lui Hitler. Am aruncat o privire în meniu, băuturile extrem de scumpe, o cafea/cappucino la 4 euro. Am hotărât să luăm doar mâncare, oricum apă aveam la noi. Am plătit în total 20euro pentru: un gulaș unguresc, un crenvuști cu salată de cartofi și o prăjitură cu mere.

 Înainte de a intra în tunel 

 Prin tunel

 Așteptând liftul

Deși, nu sunt prea multe de vizitat la cabană, se poate admira liftul de alamă și șemineul din marmură roșie de Italia (cadou din partea lui Mussolini).
În concluzie, este un obiectiv care merită văzut, dar fără ploaie și ceața. Am văzut poze făcute pe vreme bună, panorama este superbă. Aproape că tind să spun că poate ar fi fost mai bine să vedem vreun muzeu în dimineața respectivă în locul cabanei. Dar, neavând timp să planific din timp călătoria, nu aveam planul A și planul B, cum fac deobicei.