Mina de sare de la Hallstatt

Mina de sare din Hallstatt este considerată a fi cea mai veche din lume (7000 ani), eu am dubii în privința asta, sună mai de grabă a propagandă decât a fapt, dar indiferent dacă ar fi cea mai veche sau printre cele mai vechi, era pe lista noastră de obiective de vizitat în cele 3 zile petrecute în Austria. În general îmi plac vacanțele cât mai diversificate posibil, așa că includerea unei mine în itinerariu este bine primită. Până am lăsat mașina în parcarea cu plată, se făcuse deja ora 3 dupămasa, deci eram într-o oarecare criză de timp, tipică călătoriilor noastre. Când am intrat în Hallstatt căutând parcare, am trecut pe lângă locul de unde se ia funicularul, deci știam în ce direcție trebuia să ne îndreptăm. Am cumpărat biletele 30 euro/pers care include funicularul (dus/întors) și vizita ghidată a minei care durează 90 de minute. Odată ajunși sus, din stația funicularului, o poți lua pe jos spre mină, sau cu liftul care te scutește de o porțiune, că restul oricum se face pe jos. Noi am ales liftul, de ce nu, care te lasă lângă podul care trebuie trecut ca să ajungi la restaurantul Rudolfsturm amenajat într-un fost turn de apărare ce datează din sec. al XIII-lea. Tot aici este amenajată platforma Welterbeblick la o altitudine de 360m față de Hallstatt care oferă o panoramă excepțională, și pentru construcția căreia s-ar fi cheltuit 240.000 euro. Ca să ajungi la intrarea la mina de sare, trebuie doar să urmărești indicațiile lui nenea dirijor (Mr.Rudi) sau harta pe care o primești la cumpărarea biletului. Traseul de la funicular până la mină ar dura aproximativ 15 minute, dar fiind într-o ușoară urcare s-ar putea să dureze la mai mult. Pe drum sunt semnalizate câteva puncte de interes pe care noi le-am vizitat la întoarcere, printre care: mormântul celtic, fântâna memorială, Capela Sf. Barbara, etc.

Rudolfsturm

Nenea dirijor

 Înspre mină

O chestiune inedită pentru noi a fost vestimentația specială oferită de cei de la mină. Este de vorba de un fel de costume, pe diferite mărimi, din material gros dar cu aspect de pijamale pe care le îmbraci peste hainele tale, astfel îți protejez îmbrăcămintea personală dar îți și ține de cald, în mină fiind ușor răcoare. Vizita se face doar ghidată, în cazul nostru am avut parte de o ghidă tânără dar simpatică în felul ei. Explica întâi în germană, iar apoi cu un accent amuzant în engleză. Turul minei este extrem de turistic: tot felul de filmulețe cu explicații, 2 topogane, un ghid-robot (vorbea doar în germană), trenuleț. Este foarte adecvat familiilor cu copii. La sfârșitul turului, am primit suvenir gratis două solnițe de 10g cu sare, gest la care nu ne așteptam și ne-a încântat. Încă, oscilez între a folosi sarea sau a păstra-o ca amintire. 

La intrare în mină

 Ghida

Curiozități sau puncte de interes:

- este mina de sare cu cel mai lung topogan din Europa (64m); în mină sunt defapt două topogane, primul este destul de mic și are funcție de inițiere, iar al doilea este mult mai mare, aici se calculează electronic viteza cu care cobori pe topogan și ți se face și poză care se cumpără la ieșire (5 euro parcă); cei care nu se încumetă la o astfel de experiență pot coborâ și pe treptele de lângă topogane.

- în 2002 s-a găsit cea mai veche scară de lemn din Europa, aceasta are o lungime de 8 metri și se aproximează că ar data de acum 3000 de ani. Scara a fost găsită în partea preistorică a minei, însă din 2015 a fost mutată în locul actual și inclusă în circuitul turictic.

- Cinema al Epocii Bronzului (Bronze Age cinema) - este amenajat la 400 de metri sub sol, filmul se proiectează chiar deasupra geamului care protejează scara de lemn și prezintă o zi obișnuită în mină în timpul Epocii Bronzului.

- Omul din sare (Man in the Salt), este o poveste care captivează vizitatorii. Conform registrelor minei, în 1734 minerii au găsit un corp mumificat în galeria Kibwerk, care la vremea respectivă s-a aproximat că ar avea 400 de ani vechime. Ulterior, corpul a fost înmormântat, astfel că în ziua de azi nu se mai pot face cercetări.

- plimbarea cu trenulețul este la sfârșitul vizitei, o experiență plăcută, practic cu acesta se iasă din mină.

- prima perioadă a fierului poartă numele Hallstatt, și cuprinde segmentul 800-400 î.C.

- suveniruri gratuite:

După ce s-a terminat turul în mină, întorcându-ne spre funicular, apucat să ne uităm mai bine în stânga și în dreapta și să facem câteva poze. Am aruncat un ochi la Mormântul celtic care este mai de grabă un mic muzeu, unde sunt expuse oseminte și obiecte găsite în excavațiile făcute în zonă.

Am vrut să mâncăm ceva la restaurantul Rudolfsturm, acceptând ideea că probabil este scump, dar ținând cont de panoramă este clar că merită. Însă ghinion, nici nu-mi dădusem seama cum a trecut timpul, orarul restaurantului era strict legat de cel al funicularului, ultima coborâre fiind la 6 dupămasa, și era trecut de 5 jumate. Așa că am admirat puțin panorama și am coborât în Hallstatt. Socotind acum, cred că în total (funicular+mină) ne-a luat puțin peste 2 ore jumate. Mi-a plăcut mult mina, însă mai mult mi-a plăcut priveliștea de sus. Asta și-a meritat toți banii. Dacă am fi stat mai mult, mi-ar fi plăcut să facem scurte drumeții, am văzut o grămadă de poteci șerpuite prin pădure. 

 Poze făcute de sus